r.risnoveanu5

ACTIUNE IN REVENDICARE IMOBILIARA-ANULAREA PARTIALA A CERTIFICATULUI DE MOSTENITOR-RESPINGEREA ACTIUNII CA URMARE A INTRUNIRII CERINTELOR PRINCIPIULUI ERROR COMMUNIS FACIT JUS.
(art.1899 alin.2 C.civ., art. 25 alin.1, art.26
alin.1, art.30 alin.1 Legea nr.7/1996)
Având în vedere că în masa succesorală individualizată în certificatul de moştenitor nr.632/04.05.1992 de către Notariatul de stat al sectorului 2 este cuprinsă întreaga suprafaţă de teren, de 347 mp, instanţa apreciază drept întemeiat capătul de cerere privind nulitatea parţială a acestui certificat.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la revendicare a suprafeţei de teren de 87 mp, instanţa retine că în speţă operează pe deplin principiul error communis facit jus. Astfel, acesta este caracterizat prin următoarele: eroarea să fie comună, invincibilă, actul încheiat sub imperiul erorii să fie un act cu titlu particular şi oneros, iar părţile să fie de bună-credinţă la încheierea actului.
Instanţa apreciază că aceste prevederi legale răspund ocrotirii securităţii dinamice a circuitului civil, neputând fi prejudiciaţi terţii care, cu bună-credinţa, şi-au bazat acţiunile pe valabilitatea prezumată a certificatului de moştenitor sus-menţionat. Chiar dacă simpla bună-credinţă nu este suficientă pentru a valida dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, spre deosebire de bunurile mobile (unde operează art.1909 C. civ.), totuşi aceasta îşi produce efecte în cadrul condiţiilor cumulative cerute pentru aplicarea lui error communis facit jus, principiul care poate privi, în concret, atât bunuri mobile, cât şi imobile.
(Judecatoria sectorului nr.5, Bucuresti
s.civ. nr.2201/30.03.2006)
Dosar nr. 10892/302/2004 (Număr în format vechi 11370/2004)
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREŞTI
Sentinţa civilă nr. 2201
Şedinţa publică de la 30 martie 2006
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE:
GREFIER:
Pe rol pronunţarea cauzei civile de faţă privind pe reclamanta P.C. şi pe pârâţii P.I., G.V., H.D. şi V.H., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16.03.2006 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 23.03.2006, respectiv la 30.03.2006, hotărând următoarele:
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei civile de faţă,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 Bucureşti la data de 06.10.2004 sub nr. 10892/302/2004 (număr în format vechi 11370/2004), reclamanta P.C. a chemat în judecată pe pârâta P.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei P.I. să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 87 mp situat în Bucureşti, Calea Rahovei nr.404, sector 5; rectificarea certificatului de moştenitor nr.632/04.05.l992 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 2, în sensul excluderii din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei D.N. a terenului în suprafaţă de 87 mp.; ieşirea din indiviziune cu privire la acest teren prin atribuirea acestuia în natură şi ridicarea construcţiilor (barăcii) de pe terenul său.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că în anul l973 reclamanta a dobândit în proprietate de la D.N., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3596/10.10.1973 încheiat la Notariatul de Stat sector 2 Bucureşti, apartamentul nr.2, situat în Bucureşti, Calea Rahovei nr.404, etaj 1, sector 6, împreună cu cota indiviză de teren de 87 mp din suprafaţa totală de 348 mp, locuind în acest imobil până în anul l986.
Reclamanta a mai arătat că imobilul construcţie ridicat pe acest teren a fost demolat în anul l986, dar în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 87 mp dobândită în cota indiviză o dată cu apartamentul nu s-a emis nici un act de expropriere, terenul nefiind trecut în proprietatea statului sau altei persoane fizice sau juridice. De asemenea, reclamanta a arătat că în urma decesului vânzătoarei D.N. a fost eliberat pe numele pârâtei de către Notariatul de Stat al Sectorului 2 certificatul de moştenitor nr.632/04.05.1992, masa bunurilor succesorale fiind formată dintr-un imobil teren situat în Calea Rahovei nr.404, et.1, sector 6, în suprafaţă de 347 mp, fără a se ţine seama de faptul că aceasta a dobândit prin contract autentic de vânzare-cumpărare o cotă indiviză de 87 mp din suprafaţa acestui imobil.
În drept, au fost invocate prevederile art.480, 1073, 1075 Cod Civil şi art.6731 -67313 C.p.c.
În dovedire, au fost depuse la dosar: în fotocopie contractul de vânzare-cumpărare, în fotocopie o adresă a Ministerului Finanţelor Publice adresată reclamantei, fotocopia buletinului de identitate al reclamantei, fotocopia certificatului de deces al numitei Petrache Mihaela, în fotocopie adresele nr.10.870/25.07.l996, 110/16.01.2004, 2474/13.09.2002, în fotocopie planuri topografice, certificatul de moştenitor nr.632/4.05.l992, în fotocopie talonul de pensie al reclamantei, fotocopia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.333/15.01.l999, fotocopia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 332/15.01.l999
La termenul de judecată din data de 10.03.2005 reclamanta a depus la dosar precizări la acţiune prin care arată că evaluează imobilul teren situat în Bucureşti, Calea Rahovei, nr. 346 (fost 404), sector 5 la suma de 17.400.000 ROL, întrucât preţul terenului în acea zonă este de 5 euro/mp respectiv 200.000 lei/mp şi introducerea în cauză în calitate de pârâţi şi a numiţilor G.V. şi H.D., solicitând ca aceştia să fie obligaţi alături de pârâta P.I. să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul teren în suprafaţă de 87 mp situat în Bucureşti, Calea Rahovei nr.404, sector 5.
La termenul de judecată din data de 12.05.2005 părţile au solicitat şi instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, proba testimonială cu 2 martori şi expertiză tehnică topografie, iar pentru pârâta P.I. proba cu înscrisuri.
La data de 25.08.2005 pârâţii G.V. şi H.D. au depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii reclamantei.
În şedinţa publică din data de 27.l0.2005 reclamanta a depus la dosar precizări la acţiune prin care solicită introducerea în cauză în calitate de pârât şi a numitului Voinea Hanry pentru ca acesta să fie obligat alături de pârâţii P.I., G.V. şi Horodinca Dinu să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul teren în suprafaţă de 87 mp situat în Bucureşti, Calea Rahovei, nr.404, sector 5.
A fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de către expert Furtuna Laurenţiu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3596/10.10.1973 autentificat de Notariatul de stat al sectorului 2, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 situat în Bucureşti, Calea Rahovei nr.404, et.1, sector 6, împreună cu cota indiviză de teren de 87 mp din suprafaţa totală de 347 mp. Imobilul a fost cumpărat de la numita D.N., decedata ulterior la data de 29.07.1983.
În ceea ce priveşte succesiunea deschisă de pe urma defunctei D.N., a fost eliberat certificatul de moştenitor nr.632/04.05.1992 de către Notariatul de stat al sectorului 2, masa succesorală fiind formată din „terenul în suprafaţă de 347 mp situat în Bucureşti, Calea Rahovei nr.404, sector 5”. Unica moştenitoare este pârâta P.I., în calitate de legatară universală, dobândind astfel întreaga masă succesorală.
Pârâta P.I. a înstrăinat întreaga suprafaţă de teren numiţilor B.C.-C. şi Beres C.G., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.86/27.11.1995 de către BNP Bănuţă Georgeta, transcris sub nr.4712/1995 de către Judecătoria sectorului 5.
Aceştia au încheiat, la rândul lor, două contracte de vânzare-cumpărare, după cum urmează:
cu pârâţii G.V. şi H.D., pentru suprafaţa de 234,225 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.333/15.01.1999 de către BNP Aurelia Surubaru-Coman;
cu pârâtul V.H., pentru suprafaţa de 112,775 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.332/15.01.1999 de către BNP Aurelia Surubaru-Coman.
Actualmente, cele două imobile poartă două numere poştale, respectiv Calea Rahovei nr. 346 şi nr.348, iar titlurile de proprietate ale pârâţilor au fost înscrise în cartea funciară, respectiv cartea funciară nr.3867 pentru numărul poştal 346, şi cartea funciară nr.39885 pentru numărul poştal 348.
Având în vedere că în masa succesorală individualizată în certificatul de moştenitor nr.632/04.05.1992 de către Notariatul de stat al sectorului 2 este cuprinsă întreaga suprafaţă de teren, de 347 mp, instanţa apreciază drept întemeiat capătul de cerere privind nulitatea parţială a acestui certificat, luând în considerare faptul că – anterior – la data de 10.10.1973 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.3596 autentificat de către Notariatul de stat al sectorului 2, având ca obiect suprafaţa de 87 mp din cea totală de 347 mp, astfel încât, în mod clar, aceasta nu mai putea face obiect al masei succesorale a defunctei D.N., rămânând în patrimoniul sau doar diferenţa de 260 mp (347 mp – 87 mp = 260 mp).
Faţă de acest aspect, instanţa va dispune anularea parţială a certificatului de moştenitor nr.632/04.05.1992 eliberat de către Notariatul de stat al sectorului 2 şi va constata că din masa succesorală a defunctei D.N. face parte terenul situat în Bucureşti, Calea Rahovei nr.346-348 (fost 404), sector 5, în suprafaţă de 260 mp.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la revendicare a suprafeţei de teren de 87 mp, instanţa retine că în speţă operează pe deplin principiul error communis facit jus. Astfel, acesta este caracterizat prin următoarele: eroarea să fie comună, invincibilă, actul încheiat sub imperiul erorii să fie un act cu titlu particular şi oneros, iar părţile să fie de bună-credinţă la încheierea actului.
Buna-credinţă, ca element esenţial al aplicabilităţii acestui principiu, este privită, în acest caz, ca ignorarea în mod neculpabil, inocent, de către părţi, a realităţii ce contravine încheierii legale şi valabile a actului juridic respectiv.
În speţă, pârâta P.I. a justificat înstrăinarea terenului către numiţii B.C.-C. şi B.C.G. prin existenţa respectivului certificat de moştenitor, în baza căruia acesteia i s-a recunoscut calitatea de unică moştenitoare a defunctei D.N., în masa sa succesorală fiind consemnată întreaga suprafaţă de 347 mp.
Nu-i poate fi imputată pârâtei P.I. necunoaşterea existenţei anterioare a contractului de vânzare-cumpărare din 1973, aceasta necunoscând acest aspect, după cum reiese din răspunsul la întrebarea nr.3 din interogatoriu (fila 97), iar reclamanta nu a făcut dovada relei-credinţe a pârâtei prin alte mijloace de probă.
Dimpotrivă, actul încheiat de aceasta cu către numiţii B.C.-C. şi B.C.G., respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.86/27.11.1995 de către BNP Bănuţă Georgeta, a fost transcris sub nr.4712/1995 de către Judecătoria sectorului 5.
De asemenea, contractele încheiate de aceştia cu pârâţii Horodinca Dinu, G.V., respectiv V.H., au fost înscrise în cartea funciară, astfel cum rezultă din extrasele de carte funciară ale celor două imobile.
Aşa fiind, sunt incidente în cauză şi dispoziţiile art.26 alin.1 raportat la art.25 alin.1 din Legea nr.7/1996 republicată: „Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înţelege să dispună de ele. Înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor”. În plus, art.30 alin.1 din acelaşi act normativ prevede că: „dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă (s.n.), cât timp nu se dovedeşte contrariul”.
Nu se aplică însă dispoziţiile privind radierea înscrierii în cartea funciară şi rectificarea acesteia, prevăzute de art.36 rap. la art.34, întrucât termenul de 3 ani s-a scurs, prima înscriere în cartea funciară fiind făcută în 1995.
Instanţa apreciază că aceste prevederi legale răspund ocrotirii securităţii dinamice a circuitului civil, neputând fi prejudiciaţi terţii care, cu bună-credinţa, şi-au bazat acţiunile pe valabilitatea prezumată a certificatului de moştenitor sus-menţionat. Chiar dacă simpla bună-credinţă nu este suficientă pentru a valida dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, spre deosebire de bunurile mobile (unde operează art.1909 C. civ.), totuşi aceasta îşi produce efecte în cadrul condiţiilor cumulative cerute pentru aplicarea lui error communis facit jus, principiul care poate privi, în concret, atât bunuri mobile, cât şi imobile.
În cauză nu a fost răsturnată prezumţia de bună-credinţă, instituită de art.1899 C.civ., faţă de nici unul dintre pârâţi, având în vedere că aceştia şi-au întemeiat exprimarea acordului de voinţă în sensul înstrăinării, respectiv dobândirii terenului, având convingerea că pârâta P.I. este adevărata proprietară a întregii suprafeţe de teren, de 347 mp, ţinând cont de menţiunile din certificatul de moştenitor nr.632/04.05.1992 eliberat de Notariatul de stat al sectorului 2, valabil la datele încheierii contractelor.
Astfel, instanţa apreciază că eroarea a fost, de asemenea, comună şi invincibilă, cuprinsul certificatului de moştenitor, necontestat până la data formulării prezentei acţiuni, inducând-o drept unica succesoare a defunctei D.N. pe pârâta P.I., care a preluat masa succesorală astfel cum aceasta a fost indicată în respectivul certificat, anume 347 mp de teren.
De altfel, reclamanta nu a mai locuit la adresa din Calea Rahovei nr.404 (actualmente 346 şi 348) din 1986, astfel cum reiese din copia buletinului sau de identitate, deci pârâţii nu aveau cum să cunoască faptul că aceasta ar fi locuit acolo sau, cu atât mai mult, ar fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu defuncta D.N. în 1973.
Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea în revendicare a terenului în suprafaţă de 87 mp ca neîntemeiată, pârâţii Horodonca Dinu, G.V. şi V.H. justificând un titlu faţă de reclamantă, care este preferabil, datorită aplicării în speţă a principiului error communis facit jus şi a dispoziţiilor imperative în materia înscrierilor în cartea funciară şi a efectelor acestora.
Instanţa constată că solicitările reclamantei referitoare la ieşirea din indiviziune şi ridicarea construcţiilor de pe respectivul teren sunt accesorii capătului de cerere privind revendicarea imobiliară – accesorium sequitur principale. Nereţinându-se faptul că reclamanta este proprietara suprafeţei de 87 mp de teren, nu există obiectul în concret al ieşirii din indiviziune şi nici temeiul pentru a cere ridicarea de către pârâţii V.H., G.V. şi Horodinca Dinu a construcţiilor de pe respectivul teren, astfel încât şi aceste capete de cerere vor fi respinse ca neîntemeiate.
Instanţa va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Faţă de solicitarea pârâţilor G.V. şi H.D., reţinând culpa procesuală a reclamantei în promovarea acţiunii faţă de aceşti pârâţi, în condiţiile art.274 Cpc, instanţa va obliga reclamanta la plata către aceşti pârâţi a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat, conform chitanţei nr.5364310/25.08.2005 – fila 192.
PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâţii P.I., G.V., H.D. şi V.H.,.
Dispune anularea parţială a certificatului de moştenitor nr.632/04.05.l992 eliberat de Notariatul de Stat sector 2.
Constată că din masa succesorală a defunctei D.N. face parte terenul situat în Bucureşti, Calea Rahovei nr.346-348 (fost 404), sector 5, în suprafaţă de 260 mp.
Respinge cererea de revendicare a terenului în suprafaţă de 87 mp ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind ieşirea din indiviziune ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind ridicarea construcţiilor ca neîntemeiată.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta la plata către pârâţii G.V. şi H.D. a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30.03.2006.