a.nicolae9

PRETENTII-ACORDAREA DESPAGUBIRILOR PENTRU NEINDEPLINIREA OBLIGATIEI DE A FACE-INCIDENTA DISPOZITIILOR LEGALE IN MATERIE DE NOVATIE-CONSECINTA ADMITERII ACTIUNII.
(art.1073, art.1128-1137 C.civ.)
Instanţa constata că în cauza sunt întrunite conditiile legale pentru a nova, în sensul că ambele parti au capacitate deplina de exercitiu, între parti exista o obligatie veche valabila care a fost înlocuita de o obligatie noua, în locul oii disparute paratul urmand sa predea o alta oaie, vointa partilor fiind expresa în acest sens.
Deşi s-au înteles în aceasta modalitate, paratul nu şi-a respectat obligatia asumata şi a dat oaia respectiva altui satean.
Potrivit articolului 969 C.civ. alineat 1, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Articolul 970 C.civ. statuează: „convenţiile trebuie executate cu bună credinţă”, iar articolul 1073 din acelaşi cod prevede: „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare”. Din aceste texte legale reiese că pârâtul avea obligaţia, în temeiul contractului încheiat în toamna, să predea reclamantului o oaie, obligaţie pe care însa nu şi-a respectat-o.
Odată reţinută situaţia de fapt de mai sus, instanţa, observând şi prevederile art. 1169 C.civ. potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, consideră că acţiunea reclamantei este întemeiată în parte.
(Judecatoria Buzau, s.civ. nr.1821/29.03.2007)
Dosar nr. 12330/200/2006
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BUZĂU
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 1821
Şedinţa publică de la 29 Martie 2007
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul TEMELIE CONSTANTIN, domiciliat în com.Tinteşti, sat Pogonele, jud.Buzău în contradictoriu cu paratul TĂNASE DUMITRU, domiciliat în com.Săruleşti, sat Valea Stânei, jud.Buzău, având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul TEMELIE CONSTANTIN şi martorii DEDU GHEORGHE, GHEORGHE NEAGU, lipsă fiind pârâtul TĂNASE DUMITRU.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acest termen a fost acordat pentru audierea martorilor încuviinţaţi, prezenţi la această dată, după care:
Reclamantul depune un înscris, prin care arată pretenţiile sale faţă de pârât şi un bilet de transport.
După ce li s-a atras atenţia că mărturia mincinoasă se pedepseşte de lege cu închisoare, având în vedere dispoziţiile art.186 C.proc.civ., s-au identificat martorii DEDU GHEORGHE, GHEORGHE NEAGU şi s-au audiat sub prestare de jurământ, declaraţia acestora fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
Reclamantul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau alte probe de propus.
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente şi utile dezlegării pricinii.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de ridicat, instanţa acorda cuvântul pe fond.
Reclamantul, având cuvântul solicită obligarea pârâtului la plata contravalorii oii în suma de 170 lei, cheltuielile legate de drumurile făcute şi zilele pierdute, în cuantum de 30 lei, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar şi transport.
În conformitate cu dispoziţiile art. 150 Cod procedura civila, instanţa declara dezbaterile închise şi retine cauza spre soluţionare.
INSTANŢA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanţa constata:
Cu adresa nr. 377548/12.12.2006, Postul de Poliţie Ţinteşti a înaintat cererea numitului Temelie Constantin, spre competentă soluţionare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 12330/200 din data de 14.12.2006, reclamantul TEMELIE CONSTANTIN a chemat în judecata pe pârâtul TANASE DUMITRU, solicitând că prin hotararea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 200 lei, din care 170 lei contravaloarea unei oi, iar 30 lei, contravaloarea drumurilor făcute şi a zilelor de muncă pierdute pentru recuperarea acestei oi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, acesta a arătat că a predat patru oi la stâna unde pârâtul este angajat că cioban, iar în toamnă nu i-au fost restituite decât trei, motivat de faptul că una dintre acestea a fost găsita moartă pe câmp. Întrucât nu i-au fost prezentate dovezi care să ateste că oaia a murit şi nici nu a ajuns la o înţelegere cu pârâtul privind despăgubirile care i se cuvin, reclamantul a formulat prezenta acţiune.
În drept, acţiunea nu a fost motivată.
Acţiunea a fost legal timbrată cu 18 RON taxă judiciară de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 şi 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi cu 1,5 RON timbru judiciar, potrivit art. 1 şi 3 alin. 2 din O.G. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanţă, dar nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 1141 alin. 2 C.pr.civ. Acesta a învederat că ştie pentru ce este chemat în judecată, dar că nu este de acord să-l despăgubească pe reclamant.
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile existente la dosar şi proba testimoniala cu un martor pentru reclamant şi cu trei martori pentru pârât, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente şi utile dezlegării pricinii.
Au fost audiaţi martorii Gheorghe Pompiliu, Ichim Constantin, Gheorghe Neagu şi Dedu Gheorghe, depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
Martorul GHEORGHE POMPILIU, audiat la cererea reclamantului, a arătat că este proprietarul stânei la care Temelie Constantin a dat patru oi, pentru care ar fi trebuit să plătească 13 lei şi 7 Kg porumb/oaie. În toamna, când s-au ales oile, acesta nu şi-a găsit o oaie, iar ciobanul a vrut să-i dea o oaie în schimb, dar reclamantul a refuzat, motiv pentru care i-a oferit altă oaie cu care reclamantul a fost de acord, însa nu a avut cu ce transporta oaia în acel moment. La puţin timp după aceea, ciobanul a dat oaia respectiva altui sătean. Ulterior pârâtul i-a oferit reclamantului doi cârlani, însa acesta a refuzat să-i primească, martorul percepând în mod direct acest aspect. Martorul a învederat că, de regula, atunci când moare o oaie, proprietarul este chemat şi i se arată oaia moartă pentru a o identifica, paguba urmând a o suporta proprietarul. Aşa crede că s-a întâmplat şi în acest caz. A afirmat că preţul unei oi variază între 120-200 lei noi.
Martorul ICHIM CONSTANTIN, cioban la o alta stână, a relatat că în cursul lunii iulie 2006, a găsit pe canal o oaie neagra, cu preducel în urechea dreapta, moarta de agalaxie. Întrucât nu era o oaie din turma sa, a dus-o pârâtului, care i-a spus că nu poate preciza dacă este oaia lui, dar să i-o lase. Acesta a menţionat că, atunci când moare o oaie din turma, cheamă proprietarul pentru a se convinge de cele întâmplate. Dacă oaia moare de boala, oamenii nu au pretenţii să fie despăgubiţi, iar dacă moare din cauza neglijentei ciobanului, atunci sunt despăgubiţi. Preţul unei oi variază între 150 -160 lei noi, în cursul verii 2006, fiind între 120-130 lei, acesta a subliniat că, atunci când a avut probleme, a dat oi proprietatea sa la schimb.
Martorul Gheoghe Neagu a arătat că este cioban la aceeaşi stână cu Ichim Constantin şi că, în vara anului 2006, după Drăgaică, a găsit, singur, pe prundul gârlei o oaie alba, bela, fără nici un semn distinctiv, care nu era din turma lor, motiv pentru care a dus-o la stâna pârâtului. Ciobanul Dedu Gheorghe a spus că oaia este de la stâna lor.
Martorul Dedu Gheorghe a povestit că, în cursul lunii iunie 2006, martorul Dedu Gheorghe a adus la stâna lor o oaie moartă, de culoare neagră, cu o pişcătura la urechea dreaptă, care era deja în putregai. De regula, daca se identifica a cui este oaia, îl cheamă pe stăpân sa i-o arate, iar dacă nu, i se iau semnele şi când vine persoana respectiva sau când se predau oile stabilesc a cui a fost oaia. Întrucât, pe moment, nu au putut stabili a cui este oaia, i-au tăiat urechile şi le-au agăţat într-un cui la stână, dar au fost luate de furtună. În toamna au stabilit că oaia moartă este a reclamantului, iar pârâtul a vorbit cu reclamantul să-i dea o oaie la schimb, dar nu a putut preciza ce s-a întâmplat ulterior.
Analizand actele existente la dosarul cauzei, instanţa retine urmatoarele:
În cursul anului 2006, reclamantul Temelie Constantin a dat la stâna proprietatea martorului Gheoghe Pompiliu, patru oi pentru care ar fi trebuit să plătească 52 lei (câte 13 lei de oaie). Acesta a dat un avans de 8 lei, urmând că, pe perioada verii, aceste oi să se afle sub supravegherea ciobanului Tanase Dumitru. În tot acest timp, reclamantul şi-a luat rândul la stână, adică o anumită cantitate de brânză, pentru toate cele patru oi.
În toamna, când reclamantul s-a dus pentru a-şi lua oile acasa, acesta nu a găsit decât trei din cele patru oi proprietatea sa. În aceste imprejurari, paratul i-a spus reclamantului că oaia sa a fost gasita moarta, motiv pentru care este de acord sa-i dea o alta oaie drept depagubire. Temelia Constantin nu a fost de acord cu oaia oferita initial, motiv pentru care au cazut de acord cu privire la o alta oaie. Întrucât reclamantul nu a putut sa ia oaia la momentul încheierii acestei întelegeri, au stabilit sa vina sa o ia la o alta data. La termenul stabilit, reclamantul nu a mai gasit oaia, întrucât, ulterior întelegerii dintre ei, paratul a dat-o altui satean, tot cu titlu de despagubire.
Pârâtul i-a oferit atunci doi cârlani în schimbul oii disparute, dar reclamantul nu a acceptat, motiv pentru care a promovat prezenta actiune.
Aceasta situatie de fapt a fost stabilita prin coroborarea depozitiilor date de martorii audiati în cauza.
Conform conventiei încheiate între reclamant şi proprietarul stanii, acesta din urma, contra cost, urma sa-i pastorească oile, iar în toamna urma sa i le restituie. Turma se afla efectiv sub paza paratului Tanase Dumitru, în calitate de angajat (prepus) la stana. Cât timp cele patru oi proprietatea reclamantului s-au aflat sub supravegherea acestuia, una dintre ele a disparut. Paratul şi-a facut aparari în sensul că aceasta oaie a murit din cauze naturale ( mai precis de agalaxie), motiv pentru care nu a mai putut sa o restituie la teremen reclamantului, încercând sa demonstreze că, în atare situatie, ar fi aparat de raspundere.
În ceea ce priveste cauza exoneratoare de raspundere invocata de către reclamant, instanţa retine că exista dubii cu privire la circumstantele reale în care a disparut aceasta oaie.Astfel, martorul Ichim Constantin a aratat că a gasit pe prundul garlei o oaie neagra, cu preducel în urechea dreapta, moarta de agalaxie. Martorul Gheorghe Neagu a declarat că dumnealui este acela care a gasit oaia, care era alba, bela, fiind singur când a descoperit-o, iar în ceea ce priveste cauza decesului, nu a putut preciza care ar fi aceasta, întrucât oaia intrase în putrefactie.
Indiferent de împrejurarile în care a disparut oaia, instanţa constata că, între parti, a intervenit o noua conventie, o novatie a vechii obligatii de restituire, potrivit art. 1128-1137 C.civ., în toamna, când paratul s-a obligat sa restituie o alta oaie în contul oii disparute.
Astfel cum rezulta din declaratiile martorilor Gheorghe Pompiliu şi Dedu Gheorghe, paratul a fost acela care a încheiat aceasta întelegere cu reclamantul, dansul fiind singurul dintre ciobanii angajati la stana care a purtat discutii cu reclamantul şi care şi-a asumat obligatia de a-i da o alta oaie în loc.
Instanţa constata că în cauza sunt întrunite conditiile legale pentru a nova, în sensul că ambele parti au capacitate deplina de exercitiu, între parti exista o obligatie veche valabila care a fost înlocuita de o obligatie noua, în locul oii disparute paratul urmand sa predea o alta oaie, vointa partilor fiind expresa în acest sens.
Deşi s-au înteles în aceasta modalitate, paratul nu şi-a respectat obligatia asumata şi a dat oaia respectiva altui satean.
Potrivit articolului 969 C.civ. alineat 1, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Articolul 970 C.civ. statuează: „convenţiile trebuie executate cu bună credinţă”, iar articolul 1073 din acelaşi cod prevede: „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare”. Din aceste texte legale reiese că pârâtul avea obligaţia, în temeiul contractului încheiat în toamna, să predea reclamantului o oaie, obligaţie pe care însa nu şi-a respectat-o.
Întrucât respectiva oaie a fost predata altui sătean, nemaiputând sa fie remisa în natura, reclamantul are dreptul de a primi contravaloarea acesteia, apreciata la momentul novaţiei, în toamna anului 2006, când s-a născut aceasta noua obligaţie în sarcina paratului. Valoarea ceruta de reclamant se încadrează în limitele de preţ menţionate de martori, între 120 lei şi 200 lei/oaie.
În ceea ce priveşte suma de 30 lei reprezentând contravaloarea drumurilor făcute pentru a-şi recupera oaia şi a zilelor de muncă pierdute, instanţa retine că reclamantul nu a făcut nicio proba care sa ateste că făcut aceste drumuri şi care este contravaloarea acestora.
Odată reţinută situaţia de fapt de mai sus, instanţa, observând şi prevederile art. 1169 C.civ. potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, consideră că acţiunea reclamantei este întemeiată în parte.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul TEMELIE CONSTANTIN împotriva pârâtului TANASE DUMITRU şi îl va obliga paratul la plata către reclamant a sumei de 170 lei, contravaloarea unei oi.
Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere dispoziţiile art. 274 C.proc.civ. care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâtul va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 21,5 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru legal datorata în raport de debitul admis în cuantum de 15 lei, timbru judiciar de 1,5 lei si bilete de transport efectiv depuse, în cuantum de 5 lei.
În lipsa altor bilete de călătorie, instanţa nu poarte acorda cheltuielile de transport în cuantum de 15 lei, astfel cum a solicitat reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea formulata de reclamantul TEMELIE CONSTANTIN, domiciliat în com.Ţinteşti, sat Pogonele, jud.Buzău în contradictoriu cu pârâtul TANASE DUMITRU, domiciliat în com.Săruleşti, sat Valea Stânii, jud.Buzău.
Obliga paratul la plata către reclamant a sumei de 170 lei, contravaloarea unei oi.
Obliga paratul la plata către reclamant a sumei de 21,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publică astazi, 29.03.2007.
Presedînte, Grefier,