AT_CAS

NATURA CIVILA A CONTRACTULUI PRIVIND FURNIZAREA DE SERVICII MEDICALE (LEGEA NR. 95/2006)-CALIFICAREA ACTULUI JURIDIC PORNIND DE LA TEORIA DIHOTOMIEI DREPTULUI-CRITERII DE STABILIRE A DREPTULUI APLICABIL ACTULUI JURIDIC IN LIPSA UNEI DISPOZITII EXPRESE A LEGII.
(art. 246 alin.1 Legea nr.95/2006)

Deşi contestată recent, dihotomia dreptului nu poate fi negată, chestiunea plasării anumitor acte juridice la limita între dreptul public şi cel privat fiind regăsită şi în prezent, faţă cu dezvoltarea şi complexitatea relaţiilor sociale.
În cazul acestui act, în funcţie de subiectele de drept care participă la încheierea lui sau de natura obiectului actului juridic, se determină şi dreptul aplicabil, respectiv cel public – administrativ sau cel privat – civil sau comercial.
Or, în cazul de faţă, în materia furnizării de servicii medicale legea a calificat contractul ca fiind de natură civilă, aşa cum se susţine şi de către intimată, raţiunea fiind aceea de a asigura o excludere a contractului din sfera celor administrative, supuse L. nr. 554/2004, deoarece în lipsa unui atare text contractul ar avea o asemenea natură, unul dintre subiecte având statut de autoritate publică, ce are ca principal scop asigurarea furnizării de servicii medicale continuu iar obiectul contractului reprezintă o activitate de interes public, care nu poate fi lăsată la latitudinea părţilor contractante şi la libera apreciere a acestora cu privire la capacitatea de satisfacere a acelui serviciu public sau la continuarea relaţiilor contractuale.
(Tribunalul Arges, Decizia nr.
1670/01.11.2007)
Dosar nr. 2121/280/2007 R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1670/R
Şedinţa publică de la 01 Noiembrie 2007
Completul compus din:
PREŞEDINTE Aneta Duţă
Judecător Andreea Tabacu
Judecător Cellia Beck
Grefier Maria Neagoe
S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURARI DE SANĂTATE ARGES împotriva sentinţei civile nr. 1864/30.03.2007 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 2121/280/2007, intimaţi fiind reclamanta SC CENTRUL MEDICAL MIPET SRL şi Astarastoae Vasile, Mihai Liliana, Lukacs Liliana, Sargu Irina.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 29.10.2007, când susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunţat următoarea soluţie.
INSTANŢA
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.02.2007 pe rolul Judecătoriei Piteşti, SC Centrul Medical Mipet S.R.L. Piteşti a solicitat recuzarea Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate – Colegiul medicilor din România.
În motivare s-a arătat că în soluţionarea cererii de arbitraj depusă de petenta completul de judecată a dat dovadă de subiectivism, la toate termenele de judecată aplicând un tratament diferenţiat pentru părţile arbitrajului.
În faţa Judecătoriei Piteşti, investita cu soluţionarea cererii în temeiul art. 351 indice 2 alin. 2 C.proc.civ. coroborat u art. 342 C.proc.civ. a fost invocata din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piteşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1864/30 martie 2007 Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeş.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţa instanţa a reţinut ca dispoziţiile art. 3512, alin. 2 din C. proc. civ. reţine următoarele: „Cererea de recuzare se soluţionează de instanţa judecătorească, prevăzută de art. 342, cu citarea părţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Încheierea nu este supusă căilor de atac.”, iar din cele ale art. 342 din acelaşi cod: „Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată, care în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă. În cazul în care părţile au încheiat convenţia arbitrală în cursul judecării litigiului la o instanţă judecătorească, aceasta devine competentă să soluţioneze cererile prevăzute în alin. 1. Instanţa va soluţiona aceste cereri de urgenţă şi cu precădere, cu procedura ordonanţei preşedinţiale.”.
Din conţinutul acţiunii reclamantei S.C. Centrul Medical Mipet S.R.L. Piteşti s-a constatat de către instanţa că aceasta a solicitat comisiei de arbitraj să fie obligată Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Argeş să rezilieze contractele încheiate cu acei furnizori de servicii medicale care nu îndeplinesc cerinţele legale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, cât şi să fie obligată aceeaşi pârâtă să majoreze în mod corespunzător suma prevăzută la art. 8 din Contractul de furnizare de servicii medicale cu nr. A038.P/2006 din 17.05.2006, cu începere de la data încheierii contractului.
Au fost reţinute dispoziţiilor art. 1, alin. 1, lit. a din C. proc. civ. conform cărora tribunalul judecă în primă instanţă: a) procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;”.
A reţinut instanţa că cererea reclamantei (în modalitatea în care a formulat-o) nu este evaluabilă în bani, iar în cazul în care un astfel de litigiu s-ar fi soluţionat de instanţele judecătoreşti, competent ar fi fost Tribunalul Comercial.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa de Asigurări de Sănătate Argeş solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi respingerea excepţiei de necompetenţa materială a Judecătoriei Piteşti, şi constatarea necompetenţei Tribunalului Comercial Argeş.
În motivare s-au invocat dispoziţiile art. 246 alin. 1 din L. nr. 95/2006 conform cărora relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual.
Se susţine ca în ce priveşte contractul dintre Casa de Asigurări de Sănătate Argeş şi Centrul Medical Mipet SRL acesta este un contract civil iar nu comercial, obiectul sau constituindu-l decontarea de servicii medicale efectuate de către furnizori în beneficiul persoanelor asigurate, care nu reprezintă fapte de comerţ, conform art. 3 din C.com.
De asemenea sunt invocate prevederile art. 28 din Decizia nr. 98/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, conform cărora Comisia centrală de arbitraj soluţionează litigiul în temeiul contractului civil şi al normelor de drept aplicabile.
În recurs au fost depuse la dosar adrese CAS către centrele medicale din Judeţul Argeş şi răspunsuri adresate de către acestea Casei de Asigurări de Sănătate Argeş.
Părţile au depus la dosar concluzii scrise şi practica judiciară.
Analizând sentinţa atacată instanţa constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În cauza, pentru stabilirea naturii juridice a contractului de furnizare de servicii medicale cu consecinţa determinării competenţei instanţei în soluţionarea litigiilor în legătură cu un asemenea contract, se impune analiza criteriilor care pot atrage această calificare.
La calificarea unui act juridic ca fiind de natură administrativă, civilă sau comercială este necesar a se analiza mai întâi existenta unui text de lege care urmăreşte calificarea concretă a respectivului contract, iar în lipsa acestuia, se procedează la interpretare în funcţie de natura subiectelor de drept care participă la încheierea contractului şi de obiectul contractului respectiv.
În materia contractelor privind furnizarea de servicii medicale, legea aplicabilă în domeniu – nr. 95/2006 - prevede expres la art. 246 alin. 1 că relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă. Aceste relaţii se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual.
Aşadar, legea califică expres natura contractului intervenit între furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate ca fiind civilă.
Noţiunea juridică de „civil” nu poate fi asimilată şi suprapusă integral noţiunii de „drept privat”, în cadrul acesteia din urma fiind cuprins atât dreptul civil, cât şi dreptul familiei, dreptul comercial, dreptul transporturilor etc.
De asemenea, natura dreptului civil, de ramura de drept comun faţă de alte ramuri de drept privat, nu poate atrage concluzia suprapunerii dreptului civil peste noţiunea de „drept privat”. Fiecare în parte se completează în lipsa unor prevederi exprese cu dreptul civil, fără a înţelege prin acesta ansamblul dreptului privat.
Deşi contestată recent, dihotomia dreptului nu poate fi negată, chestiunea plasării anumitor acte juridice la limita între dreptul public şi cel privat fiind regăsită şi în prezent, faţă cu dezvoltarea şi complexitatea relaţiilor sociale.
În cazul acestor acte, în funcţie de subiectele de drept care participă la încheierea lui sau de natura obiectului actului juridic, se determina şi dreptul aplicabil, respectiv cel public – administrativ sau cel privat – civil sau comercial.
Or, în cazul de faţă, în materia furnizării de servicii medicale legea a calificat contractul ca fiind de natură civilă, aşa cum se susţine şi de către intimata, raţiunea fiind aceea de a asigura o excludere a contractului din sfera celor administrative, supuse L. nr. 554/2004, deoarece în lipsa unui atare text contractul ar avea o asemenea natură, unul dintre subiecte având statut de autoritate publică, ce are ca principal scop asigurarea furnizării de servicii medicale continuu iar obiectul contractului reprezintă o activitate de interes public, care nu poate fi lăsată la latitudinea părţilor contractante şi la libera apreciere a acestora cu privire la capacitatea de satisfacere a acelui serviciu public sau la continuarea relaţiilor contractuale.
Astfel, art. 2 alin. 1 din Statutului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate arata ca în ce priveşte Casele de asigurări de sănătate judeţene, acestea sunt instituţii publice cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea CNAS.
Pe de alta parte art. 247, 248 şi 249 din L. nr. 95/2006 arată că raporturile dintre casele de asigurări şi furnizori, au la baza un contract cu clauze predeterminate, negocierea altora nefiind posibila decât în limitele legii, fiind posibil însă refuzul caselor de asigurări de a încheia contracte cu furnizorii pentru serviciile medicale din pachetele de servicii şi denunţarea unilaterală a contractului.
De asemenea un principiu ce trebuie urmărit este acela al realizării echilibrului financiar, specific dreptului administrativ.
Totodată, calitatea serviciilor medicale se apreciază pe baza unor criterii, care sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte cu casele de asigurări, evaluarea fiind obligatorie prealabil încheierii contractului.
De asemenea art. 251 din lege arata ca la nivel judeţean Casele de asigurări controlează modul în care furnizorii de servicii medicale respectă clauzele contractuale privind serviciile furnizate.
În acest context se poate retine ca din criteriul subiectelor participante şi obiectul contractului acesta ar avea natura administrativa, insa legiuitorul a dorit sa scoată acest contract de sub regimul de drept public, supunându-l expres regimului de drept civil, în care metoda egalităţii părţilor cunoaşte totuşi anumite corective, determinate de prevederile legale, menite sa asigure interesul public.
Se constata aşadar, ca aceasta situaţie este total contrara aprecierii naturii raporturilor dintre părţi ca fiind comercială, prin interpretarea unor norme generale de drept comercial, deşi în cauza exista norme specifice.
Faptul ca obiectul contractului s-ar încadra în art. 3 pct. 5 C.com. sau că potrivit art. 7 coroborat cu art. 56 C.com, calitatea de comerciant a furnizorului atrage în cazul faptelor de comerţ unilaterale sau mixte aplicarea legii comerciale, nu poate avea relevanţă atâta vreme cât există norme speciale. A impune aplicarea art. 7 C.com. fără a ţine seama de calitatea celuilalt subiect de drept coroborat cu obiectul contractului, anume prestarea unui serviciu public, reprezintă o interpretare nesistematică a textelor, o analiză unilaterală exclusiv restrânsă la sfera dreptului comercial, în care operaţiunea nu poate fi plasată.
Norma generală comercială se completează cu norma civilă, dacă în funcţie de obiectul raporturilor respective se aplică legea comercială, or, în cauza, după interpretarea textelor din L. nr. 95/2006, menţionate mai sus, nu se poate reţine aplicarea acesteia.
Mai mult, reţinând că jurisprudenţa nu reprezintă izvor de drept, dar admiţând necesitatea uniformizării practicii judiciare, se reţine că cea indicată de intimată nu este relevantă. Astfel, decizia civilă nr. 788/C/06.12.2006 a Tribunalului Comercial Argeş nu are ca obiect acţiuni desfăşurate între Casa de asigurări de sănătate şi societăţi comerciale care furnizează servicii medicale iar deciziile I.C.C.J. secţia comercială, anterioare apariţiei L. nr. 95/2006, au în vedere contracte de furnizare servicii farmaceutice pentru decontarea valorii medicamentelor iar nu servicii medicale.
Mai mult, în decizia nr. 829/2006 se arată că litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt supuse arbitrajului, litigiile izvorâte din contractele de furnizare de medicamente neintrând sub incidenţa acestuia.
În consecinţă, natura civilă a raportului dedus judecăţii atrage competenţa instanţei civile, astfel ca potrivit art. 1 pct. 1 C.proc.civ., care determină competenţa generală a judecătoriei în aceasta materie, instanţa va constata competenţa acestei instanţe în soluţionarea cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 C.proc.civ. instanţa va admite recursul, va casa sentinţa, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, instanţa căreia îi va înainta dosarul spre competenta soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta CASA DE ASIGURARI DE SANATATE ARGES, cu sediul în Piteşti, Aleea Spitalului, nr. 1, jud. Argeş împotriva sentinţei civile nr. 1864/30.03.2007 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 2121/280/2007, intimaţi fiind reclamanta SC CENTRUL MEDICAL MIPET SRL, cu sediul în B-dul I.C. Brătianu, bl. A4, mezanin, jud. Argeş şi Astarastoae Vasile, Mihai Liliana, Lukacs Liliana, Sargu Irina, membri ai Comisiei Centrale de Arbitraj, cu sediul în Bucureşti, Calea Călăraşilor, nr. 248, Bl. S19, sector 3.
Casează sentinţa, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti , căreia i se va înainta prezentul dosar.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 01.11..2007, la Tribunalul Argeş, secţia civilă.
   Preşedinte, Aneta DuţăJudecător, Andreea TabacuJudecător, Cellia BeckGrefier, Maria Neagoe   
Red. A.T
Dact. NE/ 4 ex
02.11.2007
Jud.fond. M.Stan