r.risnoveanu4

CONTESTATIE LA EXECUTARE-DESFIINTAREA ACTELOR DE EXECUTARE SILITA-NERESPECTAREA PROCEDURII SPECIALE SI OBLIGATORII CONSTAND IN EXECUTAREA VOLUNTARA A OBLIGATIILOR DE PLATA ALE DEBITORILOR INSTITUTII PUBLICE-CONSECINTA APLICABILITATII TERMENULUI DE GRATIE DE 6 LUNI, PREVAZUT DE O.G. NR.22/2002.
(art. 2, art. 3 O.G. nr. 22/2002, modif. de Le-
gea nr.110/2007, art. 452 si urmatoarele din
C.pr.civ.)
Astfel, instanţa apreciază că prin prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, a fost acordată posibilitatea debitorilor din categoria instituţiilor publice de a executa obligaţiile de plată a sumelor de bani, ce le revin, în temeiul unor titluri executorii, voluntar, într-un termen de 6 luni, de la data la care au primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului..
În lumina acestui text legal, procedura executării silite reglementată de dreptul comun, are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta, numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligaţiei, în termenul de 6 luni, ce curge de la primirea somaţiei de plată.
În plus, faptul că acest termen derogă de la dreptul comun în materia executării silite este confirmat de dispoziţiile art.3 din OG nr.22/2002 modificată, potrivit cărora abia după trecerea acestui termen creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civilă. Argumentul este atât unul de interpretare teleologică, în funcţie de finalitatea urmărită de legiuitor, dar şi de poziţionare a textului, după art.2 din acelaşi act normativ. Aşadar, executarea silită, în modalităţile şi condiţiile sale prevăzute de dreptul comun în materie, inclusiv sub forma popririi, poate fi efectuată după trecerea termenului de 6 luni, care în speţă nu s-a împlinit.
Aşadar, în cauza dedusă judecăţii, în raport de consideraţiile de ordin teoretic expuse, instanţa constată că intimatul creditor nu a respectat procedura obligatorie instituită de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, procedând direct la executarea silită, de drept comun, reglementată de Codul de Procedură civilă.
(Judecatoria sectorului nr.5 Bucuresti,
s.civ. nr.5927/20.09.2007)
Dosar nr. 5718/302/2007
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREŞTI
Secţia a-II-a civilă
Sentinţa civilă nr. 5927
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2007
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE:
GREFIER
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS, pe intimatul J. V. şi pe terţul poprit BANCA DE IMPORT EXPORT A ROMANIEI EXIMBANK SA, având ca obiect contestaţie la executare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură, au fost depuse actele solicitate de la BEJ Dorina Gonţ.
Nemaifiind alte excepţii de invocat, probe de administrat sau alte cereri de formulat instanţa constată cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare atât sub aspectul cererii de suspendare a executării silite, cât şi pe fondul cauzei.
INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă,
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la data de 05.06.2007 sub nr.5718/302/2007, contestatoarea Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului – AVAS a solicitat în contradictoriu cu intimatul pe intimatul J.V. şi cu terţul poprit Eximbank SA., suspendarea executării silite şi desfiinţarea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc Dorina Gonţ în dosarul de executare nr.520/2007.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că legiuitorul, prin dispoziţii cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul AVAS, autoritate a administraţiei publice centrale, de la urmărire silită de drept comun, stabilind totodată calea de urmat pentru executarea obligaţiilor stabilite prin titluri executorii împotriva AVAS. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 din OG nr.22/2002, modificată prin legea 110/2007 „dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplinit obligaţia de plată”.
Dispoziţiile legale stabilesc aşadar, un termen de 6 luni în care AVAS este obligată să facă plata şi că acest termen „curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.” Contestatoarea a mai învederat că aceste dispoziţii legale au fost ignorate de creditor, care în acelaşi timp a solicitat aplicare dispoziţiilor OG 22/2002 şi a instituit poprirea asupra conturilor contestatoarei, cu toate că potrivit dispoziţiilor legale, executarea obligaţiei de plată stabilită prin titlu executoriu se poate realiza exclusiv din resursele aprobate prin bugetul Autorităţii şi nu prin poprirea conturilor curente pe care AVAS le deţine la terţul poprit.
De asemenea, contestatoarea a arătat că potrivit dispoziţiilor art.452 alin 2 lit. a c. proc. civ nu sunt supuse executării silite prin poprire „sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie”.
Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 2 din OUG 111/2003 „veniturile încasate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului din valorificarea activelor bancare neperformante, ...., se utilizează pentru răscumpărarea titlurilor de stat, în vederea diminuării datoriei publice interne”, iar veniturile din privatizare şi din vânzarea acţiunilor rezultate din conversia în acţiuni a creanţelor sunt folosite pentru acoperirea deficitului anual al bugetului de stat, aşa cum prevăd disp. art. 6 din OUG 113/2006. De asemenea, veniturile din dividende şi dobânzi încasate de instituţiile aplicate în procesul de privatizare „se fac venit la bugetul de stat”.
Aşa fiind, arată contestatoarea, din aceste acte normative rezultă că toate veniturile AVAS sunt supuse unor afectaţiuni speciale prevăzute de legea asupra cărora acesta este lipsită de dreptul de dispoziţie şi în consecinţă, sumele din conturile AVAS nu sunt supuse executării silite prin poprire.
Totodată, contestatoarea a mai arătat că executorul judecătoresc a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 454 C. proc. civ., prin neîndeplinirea condiţiilor de formă ale comunicării către debitor a măsurii popririi, în sensul că acesta a înştiinţat generic AVAS asupra faptului că a luat măsura popririi fără a indica cine este terţul poprit.
În consecinţă, pentru toate motivele expuse, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.
În drept au fost invocate disp.art.399 C. proc. civ., OUG nr.51/1998, precum şi OG 22/2002.
În dovedire au fost depuse la dosar, în fotocopii notificarea către AVAS emisă de BEJ Dorina Gont, decizia nr.1287/21.03.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Comercială, decizia comercială nr.203/11.04.2006 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială, sentinţa civilă nr.13732/17.12.2004 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială.
Deşi legal citat, intimatul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat întâmpinare.
A fost depus, în copie dosarul de executare 520/2007 al BEJ Dorina Gonţ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt că prin sentinţa civilă nr.13732/17.12.2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI a Comercială, definitivă şi investită cu formulă executorie, contestatoarea AVAS a fost obligată la plată către intimatul J.V..
În temeiul sus menţionatului titlu executoriu, creditorul J.V. a formulat cererea de executare silită împotriva debitoarei AVAS, înregistrată la BEJ Dorina Gonţ sub nr. 520/2007.
Conform solicitării creditoarei, în sensul aducerii la îndeplinire pe calea executării silite a titlului executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 13732/17.12.2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI a Comercială, definitivă şi investită cu formulă executorie, executorul judecătoresc a emis către terţul poprit Eximbank SA, în temeiul disp. art. 452, 457 şi 373 ind. 1 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin legea nr. 459/06.12.2006, adresa de înfiinţare a popririi asupra conturilor debitoarei AVAS, până la concurenţa sumei datorate, cheltuieli de executare potrivit procesului verbal de cheltuieli de executare întocmit la aceeaşi dată.
Împotriva executării silite declanşate împotriva sa, debitoarea AVAS a formulat la data de 24.05.2007 (aşadar cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. . 401 alin. 1) lit. b) C.pr.civ.), contestaţie la executare.
Examinând motivele invocate de contestatoare în susţinerea cererii sale, în raport de situaţia de fapt expusă, instanţa are în vedere următoarele :
Potrivit disp. art. 1 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificată prin legea nr. 110/2007, intrată în vigoare la data de 08.05.2007, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă, articolul 2 al aceluiaşi act normativ, stabilind că, dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
De asemenea, art. 3 al O.G. nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, prevede că, în cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.
Aşa fiind, din examinarea textelor legale evocate, instanţa reţine că prin acestea patrimoniul debitorilor instituţii publice nu a fost exceptat de la executarea silită, fiind instituită doar o procedură specială de aducere la îndeplinire a obligaţiilor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora.
Astfel, instanţa apreciază că prin prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, a fost acordată posibilitatea debitorilor din categoria instituţiilor publice de a executa obligaţiile de plată a sumelor de bani, ce le revin, în temeiul unor titluri executorii, voluntar, într-un termen de 6 luni, de la data la care au primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În consecinţă, în raport de textul legal menţionat, în vederea realizării creanţei pe care un creditor o are împotriva unui debitor instituţie publică, este obligat să urmeze calea procedurală reglementată de acesta. Prin urmare, creditorul va adresa debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc, o somaţie de plată, de la primirea căreia debitorul are la dispoziţie un termen de 6 luni, în cadrul căruia este ţinut să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. În măsura în care, instituţiile publice debitoare nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea solicita, conform art. 3 al O.G. nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.
În lumina acestui text legal, procedura executării silite reglementată de dreptul comun, are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta, numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligaţiei, în termenul de 6 luni, ce curge de la primirea somaţiei de plată.
În cea ce priveşte natura juridică a termenului de 6 luni, reglementat de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, instanţa apreciază că este un veritabil termen de graţie acordat de lege, debitorului instituţie publică, prin care executarea creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestor debitori este amânată până la împlinirea termenului.
Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că numai după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art.2 din OG nr.22/2002 creditorul poate proceda la executarea silită a debitoarei, în modalităţile indicate de Codul de procedura civilă. Nu se poate reţine ca acest termen este unul de recomandare, întrucât modificarea legislativă ce a intrat în vigoare de la 08.05.2007 a introdus tocmai acest termen, în timp ce anterior se menţiona doar generic obligaţia debitoarei de a efectua demersuri pentru executarea obligaţiilor de plată stabilite prin titluri executorii. Pe de alta parte, ar fi absurdă introducerea unui termen bine delimitat în timp fără ca legiuitorul să introducă şi o consecinţă juridică a acestuia; în ipoteza contrară, introducerea acestuia nu ar fi fost necesară, fiind suficientă menţinerea dispoziţiilor legale anterioare datei de 08.05.2007.
În plus, faptul că acest termen derogă de la dreptul comun în materia executării silite este confirmat de dispoziţiile art.3 din OG nr.22/2002 modificată, potrivit cărora abia după trecerea acestui termen creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civilă. Argumentul este atât unul de interpretare teleologică, în funcţie de finalitatea urmărită de legiuitor, dar şi de poziţionare a textului, după art.2 din acelaşi act normativ. Aşadar, executarea silită, în modalităţile şi condiţiile sale prevăzute de dreptul comun în materie, inclusiv sub forma popririi, poate fi efectuată după trecerea termenului de 6 luni, care în speţă nu s-a împlinit.
Aşadar, în cauza dedusă judecăţii, în raport de consideraţiile de ordin teoretic expuse, instanţa constată că intimatul creditor nu a respectat procedura obligatorie instituită de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, procedând direct la executarea silită, de drept comun, reglementată de Codul de Procedură civilă.
Aşa fiind, instanţa constată că intimatul creditor a recurs direct la executarea silită prin poprire, asupra conturilor contestatoarei debitoare deschise la terţul poprit Eximbank SA, în temeiul prevederilor art. 452, 457 şi 373 ind. 1 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin legea nr. 459/06.12.2006, nesocotind, prin aceasta, prevederile imperative ale Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, care reglementează o procedură specială, constând în executarea voluntară a obligaţiilor de plată ale debitorilor instituţii publice, executarea silită conform dreptului comun, având un caracter subsidiar, numai în situaţia neîndeplinirii obligaţiei de bunăvoie, în condiţiile art. 2 ale actului normativ evocat.
În ceea ce priveşte somaţia emisă de executorul judecătoresc în temeiul O.G. nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, instanţa apreciază că aceasta nu reprezintă un act de executare silită, susceptibil de a fi anulat, întrucât poprirea se declanşează fără somaţie, iar această somaţie are în realitatea semnificaţia prevăzută de art. 2 din actul normativ menţionat, de înştiinţare de plată, de la primirea ei de către contestatoare începând să curgă termenul de 6 luni, în care debitoarea urmează să execute voluntar obligaţia.
În ceea ce priveşte celelalte două motive invocate de contestatoare, în susţinerea cererii sale, instanţa le apreciază ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente.
Astfel, sub aspectul exceptării de la executarea silită prin poprire a veniturilor AVAS întrucât ar face parte din categoria celor reglementate de art. 452 alin. 2 C.pr.civ., instanţa reţine, că potrivit art. 1 alin. 7 din OUG nr. 113/2006, veniturile din dividende încasate de instituţiile publice implicate în procesul de privatizare şi dobânzile aferente sumelor din conturile prevăzute la alin. (6) lit. a - venituri din privatizare de la instituţiile publice implicate în procesul de privatizare, rezultate după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetele acestora şi c - sume existente în contul curent general al Trezoreriei Statului şi în contul în valută al Ministerului Finanţelor Publice din venituri din privatizare, se fac venit la bugetul de stat, iar potrivit disp. art. 2 din OUG nr.111/2003, veniturile încasate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului din valorificarea activelor bancare neperformante, rămase după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetul acestei instituţii şi efectuate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, se utilizează pentru răscumpărarea titlurilor de stat, în vederea diminuării datoriei publice interne, ceea ce conduce la concluzia că aceste sume având o destinaţie specială, nu se poate dispune de ele, şi în consecinţă nu pot fi urmărite silit prin poprire.
Însă, instanţa are în vedere că în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. 1 din OUG nr. 51/1998 republicată, finanţarea A.V.A.S. este asigurată din următoarele surse, ale căror formare, administrare, angajare şi utilizare se fac potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi reglementărilor legale aplicabile instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, sume rezultate din valorificarea activelor statului, onorării aferente serviciilor de consultanţă prestate de A.V.A.S. pe bază de contract; alte surse prevăzute de actele normative în vigoare aplicabile activităţii A.V.A.S, alin. 2 prevăzând că pentru desfăşurarea activităţii proprii, A.V.A.S. poate folosi bunuri materiale şi fonduri băneşti primite de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, sub formă de donaţii şi sponsorizări, în condiţiile legii.
Totodată art. 10 alin. 1 din acelaşi act normativ prevede că sumele obţinute de A.V.A.S. din valorificarea activelor bancare preluate au ca destinaţie acoperirea cheltuielilor proprii de funcţionare şi operare şi a cheltuielilor de administrare şi de valorificare a activelor bancare preluate, iar diferenţa se virează la trezoreria statului.
Aşa fiind, din enumerarea textelor legale evocate, rezultă, că în afara fondurilor, cu destinaţie specială şi de care intimatul nu ar putea dispune, în raport de prevederile art. 452 alin. 2 C.pr.civ., aceasta are la dispoziţie şi alte surse financiare, care nu fac parte din categoria celor avute în vedere de dispoziţia legală menţionată.
Aşadar, în măsura, în care, cu respectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, urmărirea silită ar viza această ultimă categorie de sume, instanţa apreciază, faţă de cele expuse, că pot fi urmărite silit, nefiind exceptate, conform art. 452 alin. 2 C.pr.civ.
Referitor la susţinerea contestatoarei că executorul judecătoresc a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 454 C.proc.civ., prin neîndeplinirea condiţiilor de formă ale comunicării către debitor a măsurii popririi, în sensul că acesta a înştiinţat generic AVAS asupra faptului că a luat măsura popririi fără a indica cine este terţul poprit, instanţa reţinând că, deşi, adresa de înfiinţare a popririi comunicată de executorul judecătoresc, contestatoarei nu menţionează terţul poprit, această omisiune nu este de natură a prejudicia debitoarea, astfel încât să conducă la anularea actelor de executare sau chiar a executării înseşi, mai mult cât timp nu a fost făcută dovada unei vătămări, în sensul art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
În consecinţă, pentru motivele expuse, şi cu toate că două dintre motivele invocate de contestatoare nu pot fi primite, astfel cum s-a arătat, instanţa consideră că în ceea priveşte primul dintre motive, ce vizează procedura executării reglementată de O.G. nr. 22/2002 modificată de legea nr. 110/2007, procedură ce nu a fost respectată, prin aceea că intimatul creditoare a recurs direct la executarea silită prin poprire, asupra conturilor contestatoarei debitoare deschise la terţul poprit Eximbank SA, în temeiul prevederilor art. 452, 457 şi 373 ind. 1 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin legea nr. 459/06.12.2006, instanţa va admite contestaţia la executare şi va anula actele de executare emise în dosarul de executare nr. 581/2007 al BEJ Dorina Gonţ.
O ultimă precizare se mai impune cu referire la dispoziţiile O.G. nr. 22/2007 modificată de legea nr. 110/2007 şi anume aceea că, prin acestea nu se aduce nici o încălcare drepturilor creditorilor debitorilor instituţiilor publice în raport de alţi creditori, deoarece, cei dintâi au de asemenea, la dispoziţie calea executării silite de drept comun şi implicit dreptul de a-şi valorifica creanţa, dar numai după epuizarea modalităţii speciale de executare voluntară, prevăzută de catul normativ evocat.
În ceea ce priveşte cererea de suspendarea executării silite formulată de contestatoare, instanţa apreciază ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Admite contestaţia la executare privind pe contestatoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI-AVAS, cu sediul în Bucureşti, str. Promoroacă nr.9-11, sector 1, pe intimatul J.V şi pe terţul poprit BANCA DE IMPORT EXPORT A ROMANIEI - EXIMBANK SA, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr.15, sector 5.
Dispune anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.520/2007 al BEJ Dorina Gonţ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20.09.2007.
PREŞEDINTE GREFIER